Pe ici pe colo

Îşi duse rapid mâna la stomac, simţind cum nu mai rezistă din cauza râsului.
-O să mor..Doamne, ce moarte! mormăi mai încet, conştientă fiind că tânărul nu o auzea.
După câteva mişcări, realiză că era pe punctul de a cădea, nereuşind însă să se oprească din râs, prin absurd punându-şi mâinile înaintea sa, astfel ocolind o lovitură directă, rămânând în acea poziţie incapabilă fiind de a se ridica.

Nu eram deloc atent la ce facea fata caci eram prea captivat de desenele mele animate. Dar cand a cazut mi-am intors putin privrea spre ea.
-Esti bine?o intreb si imediat imi mut privirea spre televizor.

-Oh da, grozav~ murmură pe un ton sarcastic continuând încă să râdă. Îşi restabili echilibrul pe canapea, simţind cum nu mai rezistă, muşcându-şi puternic limba astfel stopându-şi râsul.
-Thanks God, murmură, aşezându-şi o mână peste faţă, închizând ochii.
"Chiar le..adoră." gândi în timp ce îl privi, neştiind dacă să-l deranjeze sau nu.
-Mai bine stau cuminte, e în stare să mă ia la bătaie, şopti pentru ea, stând câteva secunde pe gânduri.

Mi-am tras genunchi la piept, scufundandu-ma in canapea. Mi-am prins genunchi cu mainile si am continuat sa ma uit ca un copil mic la desene.

-Asta e prea de tot...murmură privindu-l strâmbându-se amuzată. Ne, câţi ani ai, copchilule? îl întrebă pe un ton mai puternic, sperând să fie auzită.

I-am facut semn cu mana sa ma lase apoi am ridicat doua degete pentru a-i raspunde totusi la intrebare.

-Iar eu care speram să fie măcar patru, dar doi, fufu, nu-mi plac copii mici, mă enervează, murmură privind televizorul încercând să înţeleagă de unde provine o asemenea captivaţie.
"Fără speranţă, m-am maturizat de mult timp~"
După câteva clipe se ridică de pe canapea, privind în jurul său.
-Geeze, nici nu ştiu ce vreau..

O apuc de mana dupa ce se ridica si o trantesc inapoi pe canapea apoi ma intorc cu privirea la ea.
-Gata s-a terminat!zambesc inocent.

Bufni în râs, privind cu coada ochiului televizorul.
-Aşa se pare, apropo, eşti prea puternic pentru un copil de doi ani, murmură privindu-l continuând să râdă.

-Eu sunt super-copilul!zic mandru apoi incep si eu sa rad in sincron cu ea.

-Super-copil...murmură printre râsete, încercând să se oprească, reuşind doar prin muşcarea limbii.
-Aw, mi-am muşcat limba de două ori calumea din cauza ta! zise pe un ton copilăros, strâmbându-se de la durere.
"Culmea ar fi să o fi făcut atât de tare, încât să sângerez.."

Am inceput sa rad.
-Vrei sa o pup sa treaca?o intreb ridicand des din sprancene.

-Hm, cred că o merit, doar tu eşti vinovatul, şopti către acesta, verificând însă înainte dacă nu-i curge sânge.
-Phew~ se pare că nu..murmură pentru sine, răsuflând uşurată.

-Deci esti sigura ca nu vrei pupa pe rana?o intreb privind-o, zambind inocent.

-Vleau~ murmură pe un ton uşor copilăresc, imitându-i zâmbetul cu uşurinţă.

Ranjesc si o privesc o clipa in ochi. Ii prind barbia cu doua degete si ii trag capul mai aproape de mine apropiindu-ma si eu. Imi inclin putin capul si-mi lipesc buzele de ale ei.

Zâmbi slab, răspunzându-i la sărut, strecurându-şi limba prin toate colţişoarele gurii acestuia.
"Hm, nu mă mai doare" gândi uşor amuzată.

Cand i-am simtit limba printre buzele mele am inceput sa o mangai cu ajutorul limbii mele .

Prelungi sărutul, zâmbind uşor în sinea sa. De-abea după ce rămăsese fără aer, se despărţi cu greu de buzele tânărului, păstrând un zâmbet uşor.
-Nu mă mai doare~ mi-am găsit doctor, murmură râzând.

Am inceput sa rad.
-De acum cand te doare limbuta sa vii la mine!ii fac cu ochiul

-Am înţeles, să trăiţi, murmură chicotind scurt, privindu-l. Ne, ne, acum ce facem? Spune-mi că nu te uiţi iarăşi la desene pentru că-ţi torn apă în cap, sau scot tv-ul din priză..or, or, găsesc şi altele...

Am inceput sa rad.
-Stai calma ca nu ma mai uit!zambesc. Dar ce sa facem?o intreb zambind.

-Scrie pe mine sursă de idei cumva..? Mă doare capul să gândesc la ora asta..murmură scoţând limba la acesta.

Am dat afirmativ din cap.
-Eu nici atata!chicotesc.

-Deci, suntem în plop, şi plopu-n aer~ răspunse râzând scurt, privind în jur după un ceas.
-Argh, cât e ceasul?